Informații generale


Despre certificarea FSC C119192 (Forest Stewardship Council)

 FSC este o organizaţie independentă, neguvernamentală şi non-profit apărută în anul 1993 pentru a promova un management forestier responsabil în pădurile din întreaga lume.

 Organizaţia operează la nivel internaţional şi oferă servicii prin centrul FSC International situat în Bonn, Germania, precum şi prin intermediul unei reţele internaţionale de Iniţiative Naţionale.

 Principalele atribuţii ale FSC:

            1. dezvoltarea de standarde

            2. acreditarea de organisme de certificare şi iniţiative naţionale FSC

            3. etichetarea produselor din lemn

Prin cumpărarea de produse din lemn independent certificate, se garantează că lemnul utilizat în produsul respectiv provine din păduri gestionate durabil pe criterii sociale , economice si ecologice.

Certificarea managementului forestier este un act voluntar, procesul de certificare putând fi aşadar demarat numai la solicitarea proprietarului/ administratorului pădurii respective şi reprezintă evaluarea modului de administrare şi gospodărire a unei păduri în raport cu un standard acreditat.

            În accepţiunea generală, termenul cel mai utilizat în definirea certificării managementului forestier este cel de "certificarea pădurilor". Acţiunea de evaluare a managementului forestier în vederea certificării este derulată de un auditor independent, pe baza unor standarde clar definite.

            În vederea certificării forestiere a fost elaborat un set de 10 Principii si 56 Criterii, care sunt considerate general valabile în managementul responsabil al unei păduri şi fac referire la aspectele de mediu, sociale si economice ale managementului forestier.

Pe baza acestora, s-au dezvoltat standarde de certificare naţionale care detaliază principiile şi criteriile generale de management forestier, prin elaborarea de indicatori şi verificatori specifici.

 Certificare de grup a managementului forestier

Certificarea managementului forestier este un proces care implică anumite costuri. Acestea sunt reprezentate de:

            1. costurile directe de certificare

            2. costurile necesare îndeplinirii standardelor

            S-a constatat că, în timp ce pentru suprafeţe forestiere extinse costurile certificării sunt mai uşor accesibile, pentru micii proprietari acestea pot deveni uneori prohibitive. Pentru a se asigura accesul nediscriminatoriu la certificarea managementului forestier, au fost dezvoltate proceduri specifice pentru certificarea în grup a unităţilor forestiere. În certificarea de grup costurile sunt suportate de mai mulţi proprietari sau administratori de pădure care doresc să urmeze acest proces, ajungîndu-se astfel la diminuarea costurilor per proprietar. Organizarea unui grup presupune existenţa unui administrator de grup, care elaborează o "schemă de grup", la care aderă proprietarii de păduri. Grupul funcţionează pe baza acestei scheme agreate, iar certificarea presupune pe de o parte evaluarea managerului de grup, iar pe de altă parte evaluarea prin sondaj a membrilor grupului, fară a se recurge deci la verificarea fiecărui membru în parte.

            Trebuie subliniat faptul că, în cazul certificării de grup, se utilizează atât standardele FSC referitoare la managementul şi funcţionarea grupului, cât şi standardele de management forestier, pe baza cărora se evaluează efectiv modul de gospodărire a pădurii.

Un capitol aparte îl constituie certificarea suprafeţelor forestiere de mici dimensiuni şi cu intensitate redusă de gospodărire (aşa numitele "SLIMF"). Acestea urmează un proces simplificat de certificare şi monitorizare, întrucât impactul gospodăririi pădurii este mult mai redus. În consecinţă şi costurile certificării sunt mai mici.

 Tipuri de scheme de grup

            În funcţie de situaţiile concrete şi de modul de administrare a pădurii există două variante ale schemei de grup:

Administratorul sau managerul de grup - care presupune existenţa unui manager al grupului de proprietari, care îi gospodăresc în continuare pădurea prin structurile administrative proprii fiecăruia. Situaţia cea mai des întalnită la noi este cea a ocoalelor silvice constituite ca structurii proprii care prestează servicii silvice diferitelor categorii de proprietari. În acest caz Administrator de Grup poate fi ocolul silvic privat care deţine contractul de prestări servicii cu diverse categorii de proprietari.

            Administratorul sau managerul resurselor - care presupune existenţa unui manager al pădurilor grupului de proprietari. În acest caz, managerul resurselor este responsabil de administrarea întregii suprafeţe de pădure inclusă în schema de grup. Proprietarii de păduri pot apela la diverse modalităţi de administrare a pădurilor incluse în cadrul grupului, inclusiv prin existenţa în cadrul unei scheme de grup a unor situaţii în care se aplică ambele modalităţi prezentate mai sus, în funcţie de decizia proprietarilor.

            Administratorul de grup are următoarele atribuţii:

            1. asigură informarea, instruirea şi monitorizarea membrilor grupului

            2. este persoana de contact a grupului cu certificatorul FSC

            3. organizează toţi paşii necesari în vederea certificării grupului

            4. pastrează certificatul în numele grupului

            5. organizează şi asigură măsurile necesare în vederea îndeplinirii acţiunilor corective la nivelul întregului grup

Pentru mai multe detalii descarcă "Ghid privind certificarea de grup pentru proprietarii de padure"

 ~CERTIFICARE~

 Certificarea lanţului de custodie

            Certificarea managementului forestier este continuată prin aşa numita certificare a "lanţului de custodie", prin care se urmăreşte să se elaboreze mecanisme de urmărire a produselor lemnoase sau nelemnoase care provin din pădurile certificate, de la sursă până la consumator (cumpărătorul final). Prin aceasta, se urmăreşte ca întreg traseul lemnului certificat începând de la cioată şi trecând prin transport, procesare primară, secundară etc., să poată fi identificat şi documentat, pentru a i se demonstra în orice moment provenienţa.

            În general, certificatul de management forestier include şi certificatul de lanţ de custodie, prin care managerul forestier se angajează să asigure identificarea lemnului certificat până la ieşirea din pădure (important mai ales în cazul suprafeţelor forestiere dispersate, în care pădurile certificate se pot intrepătrunde cu cele necertificate).

            Certificarea lanţului de custodie reprezintă o necesitate pentru companiile care exploatează, procesează sau comercializează material lemnos certificat şi care doresc să eticheteze aceste produse cu numele sau cu eticheta FSC.

            Evaluarea se face în raport cu FSC-STD-40-004 (V2) "Standardul FSC< pentru lant de custodie pentru companii ce prelucreaza lemn FSC".

            FSC este singurul sistem global de certificare a managementului forestier , care controlează deasemenea şi lemnul necertificat conţinut în produsele ce poartă sigla FSC.

            Există posibilitatea ca produsul certificat FSC să deţină în componenţă şi lemn controlat în cazul în care nu se doreşte sau nu se poate realiza certificarea sub eticheta "FSC Pur". În acest caz compania utilizează pentru evaluare FSC-STD-004-005 " Standardul pentru evaluarea de catre companie a lemnului controlat FSC".

Acest standard a fost elaborat pentru a permite companiilor sa fie certificate FSC si sa evite urmatoarele situatii:

            1. Comerţul cu lemn exploatat ilegal;

            2. Comerţul cu lemn a cărei exploatare a dus la violarea drepturilor civile şi tradiţionale;

            3. Comerţul cu lemn exploatat din plantaţii constituite pe suprafaţa unor foste păduri;

            4. Comerţul cu lemn ce provine din păduri în care au fost plantaţi arbori modificaţi genetic;

            Pentru mai multe informaţii despre gradul de risc al diferitelor zone ale lumii în ceea ce priveşte lemnul controlat intraţi pe site-ul Centrului de Resurse pentru Lemn Controlat FSC.

 http://www.certificareforestiera.ro/doc/lemn_controlat.pdf

 Procesul de certificare a managementului forestier cuprinde următorii paşi:

            Aplicarea pentru certificare: Certificarea este un proces voluntar aplicantul trebuie să solicite certificarea organismului de certificare acreditat FSC, completând un Formular de Aplicare, care oferă informaţii generale despre ocolul silvic, respectiv firma de prelucrare a lemnului.

            Pre-evaluarea: în majoritatea cazurilor o pre-evaluare a managementului forestier este necesară. Pre-evaluarea are drept scop familiarizarea managerului forestier cu cerinţele schemei de certificare, dar şi a reprezentanţilor organismului de certificare cu specificul organizaţiei care solicită certificarea. Auditorul şi managerul identifică împreună punctele tari dar şi punctele slabe ale managementului forestier care constituie potenţiale neconformităţi cu prevederile standardului de certificare;

            Rezolvarea neconformităţilor: managerul forestier trebuie să adreseze toate potenţialele neconformităţi identificate şi orice alte neconformităţi cu cerinţele standardului. De asemenea, managerul urmăreşte să identifice şi să corecteze şi alte eventuale puncte slabe care nu au fost identificate cu ocazia pre-evaluării. Din moment ce acestea au fost rezolvate, managerul poate cere evaluarea managementului forestier;

            Consultarea factorilor interesaţi: înainte de evaluarea principală (minim patru săptămâni în avans), organismul de certificare desfăşoară o acţiune de consultare publică, contactând părţile interesate (care pot afecta sau pot fi afectate de managementul forestier). Aceasta este a parte a transparenţei procesului de certificare;

            Evaluarea principală: are rolul de a oferi informaţii suficiente pentru a determina dacă modul de gospodărire al pădurii respective indeplineşte cerinţele standardelor de certificare. În situaţi în care anumite prevederi ale standardului nu sunt îndeplinite (parţial sau în totalitate), se stabileşte dacă neconformitatea constatată este minoră sau majoră. Neconformităţile sunt minore dacă nu sunt sistematice sau de mare amploare şi deci au un impact limitat, ceea ce nu duce la neîndeplinirea unui criteriu sau principiu FSC. Neconformităţile sunt considerate majore dacă periclitează îndeplinirea prevederilor unui principiu sau criteriu în ansamblul său. De obicei, neconformităţile majore sunt sistematice, sau au o extindere mare în timp sau afectează o suprafaţă mare;

            Acordarea certificatului: Certificatul este acordat cu condiţia îndeplinirii cerinţelor specificate mai sus, pe o perioadă de 5 ani;

Monitorizarea: Certificatorul asigură monitorizarea periodică (de obicei anuală) a organizaţiilor certificate, pentru a evalua:

            1. modul de rezolvare a condiţiilor emise cu ocazia elaborării certificatului;

            2. problemele ridicate de factorii interesaţi;

            3. modificările apărute în obiectul certificatului (suprafaţa, proprietatea, produsele incluse în certificate etc.);

            4. conformitatea cu noile cerinţe ale standardului (periodic, standardele de certificare sunt actualizate/completate cu prevederi specifice);

            5. conformitatea continuă cu prevederile standardelor de certificare

Re-certificarea: o nouă re-evaluare se derulează înainte de expirarea certificatului, pentru a se păstra statutul de certificare, rezultând în eliberarea unui nou certificat.

 Beneficiile certificării

            În prezent certificarea este un mecanism de piată; există cerere şi ofertă pentru lemnul certificat FSC  şi implicit un interes crescut în producerea şi comercializarea produselor certificate. În principal, decizia de intrare în procesul de certificare este în general legată de obţinerea unor avantaje (spre exemplu: accesul producătorului respectiv pe piaţa lemnului certificat - respectiv Europa de Vest sau America de Nord). În plus cumpărătorii de pe aceste pieţe sunt tot mai mult informaţi şi educaţi referitor la rolul pădurilor dar şi rolul certificării managementului forestier.

Producătorii de materie primă certificată şi firmele producătoare de produse certificate, pe lângă accesul pe noi pieţe, pot obţine următoarele beneficii:

            1. Îmbunătăţirea sistemelor de management, incluzând aici mecanismele de planificare, monitorizare, evaluare si raportare;

            2. Recunoaşterea calităţii gospodăririi practicate, în acord cu un standard internaţional

            3. Îmbunătăţirea proceselor de gestiune a firmei şi a eticii de afaceri

            4. Acces la credite si investiţii

            5. Siguranţa pieţii existente în condiţiile în care aceasta devine din ce in ce mai dificil

            6. Firmele pot răspunde la cererea de produse de origine controlată

            7. Îmbunătăţirea proceselor productive

La nivel de comunitati locale se pot obtine urmatoarele beneficii:

            1. Participarea la luarea deciziilor legate de gospodărirea pădurilor, care ar putea afecta bunăstarea comunităţii

            2. Garanţii asupra accesului la anumite produse cum ar fi lemn de foc, ciuperci şi fructe de pădure

            3. Garanţii asupra accesului la anumite servicii (agrement)

            4. Sporirea nivelului de ocupaţie prin crearea de locuri de muncă la nivel local

            5. Reprezentarea propriilor interese faţă de alte grupuri de factori interesaţi (guvern, industrie, etc.)

            6. Îmbunătăţirea nivelului de participare la gospodărirea teritoriului, şi de intelegere a gestiunii pădurilor şi al propriului rol în contextul local (Liviu Amariei, Certificarea gospodăririi pădurilor, 2007)

Guvernul Romaniei sprijină certificarea forestieră durabilă, venind în sprijinul agenţilor economici prin Legea 105/2006 privind Fondul de Mediu unde art. 45 precizează: "Operatorul economic care cumpără în scopul prelucrării, masa lemnoasa pe picior şi/sau sortiment de lemn brut obţinute în urma exploatării, provenite din păduri certificate, nu calculează şi nu plăteşte contribuţia la Fondul de Mediu".

            Un motiv în plus pentru certificare îl reprezintă cel economico-financiar. Pe lângă accesul pe pieţe noi sau menţinerea pe cele deja existente, uneori, agenţii economici pot beneficia şi de preţuri mai mari pentru produsele ce poartă sigla FSC. În ce măsură şi cu câte procente va avea loc această creştere nu poate fi decisă decât de piaţa liberă, cea care dictează preţul. De reţinut însă că acest lucru nu se întâmplă foarte des, ci doar acolo unde cererea este foarte mare.

            Un interes deosebit îl au angajaţii din sectorul forestier. Muncitorii şi sindicatele pot obţine următoarele beneficii:

            1. Îmbunătăţirea condiţiilor de lucru

            2. Îmbunătăţirea nivelului de pregătire personal al muncitorilor

            3. Asigurarea dreptului de a negocia colectiv

            4. Minimizarea riscurilor legate de activităţile productive

            5. Respectul legislaţiei şi al normelor cu privire la siguranţa muncii şi sănătate din partea proprietarilor pădurii sau ai firmei

            6. Promovarea politicii sindicatelor cu privire la siguranţa muncii şi sănătatea muncitorilor

Numărul de consumatori de produse eco-certificate este într-o continuă creştere, cumpărătorii fiind din ce în ce mai informaţi în acest sens. Schema de certificare FSC oferă o strategie de diferenţiere prin etichetarea produsului. Cum asemenea produse sunt vândute din ce în ce mai mult, recunoaşterea pieţei va spori, iar certificarea independentă va fi privită ca fiind cea mai credibilă modalitate de a transmite pieţei o politică puternică de mediu.

            Deasemenea cumpărătorii au în acelaşi timp siguranţa că achiziţionarea produselor nu afectează negativ pădurea ca şi ecosistem, nici comunităţile care trăiesc în apropierea pădurii sau care depind de aceasta.

 Organizaţiile neguvernamentale pot obţine următoarele beneficii:

            1. Participarea la luarea de decizii asupra modului de gospodărire a pădurilor printr-un instrument deschis şi transparent. Ecologiştii doresc moduri de gospodărire a pădurii care să fie bazate pe standarde măsurabile ale celor mai bune practici care pot fi verificate independent şi care i-au în considerare impactul asupra biodiversităţii. Certificarea FSC este singurul sistem care îndeplineşte această condiţie şi este recunoscut internaţional.

            2. Sporirea nivelului de recunoaştere la nivelul societăţii civile.

 Exploatare sustenabilă

            Recoltarea produselor lemnoase ale pădurii se organizează şi se desfăşoară pe baze ecologice, astfel încât să se asigure menţinerea fondului forestier şi conservarea pădurilor, limitarea tăierilor de masă lemnoasă la nivelul posibilităţilor prevăzute în amenajamentele silvice, promovarea în cultură a speciilor autohtone valoroase, regenerarea pădurilor pe cale naturală, igienizarea acestora precum şi valorificarea integrală şi superioară a masei lemnoase.

            Valorificarea masei lemnoase pe picior se va face în condiţii specifice economiei de piaţă, în scopul realizării unei eficienţe economice cât mai ridicate şi a utilizării superioare a lemnului, corelat cu regulile de gospodărire a pădurilor şi protejarea factorilor de mediu.În cadrul economiei de piaţă, silvicultura trebuie să îmbine în mod armonios atât principiul tehnic, stabilit prin amenajamentele silvice cât şi cel economic, reprezentat printr-o cât mai judicioasă şi mai profitabilă valorificare a masei lemnoase rezultată ca urmare a aplicării tratamentelor silvice.Valorificarea masei lemnoase trebuie să fie conform principiului rentabilităţii şi a asigurării regenerării naturale sau artificiale a suprafeţelor dezgolite prin exploatarea arborilor.

            Puteţi afla mai multe despre certificare accesând  https://us.fsc.org/index.htm







































GALERIE | HARTI GIS | LINKURI UTILE | CONTACT

Acest site a fost elaborat cu sprijinul financiar al Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale prin proiectul "Economia Bazată pe Cunoaştere."
”Pentru informaţii detaliate despre celelalte programe cofinanţate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitaţi www.fonduri-ue.ro”.